|
Iubesc in tacere... O arat subtil dar nu o spun. Aparti altcuiva iar eu nu ma pot impaca cu ideea. Cu un an in urma, daca ai fi aparut in viata mea, mi-as fi sacrificat orisice lucru doar sa te am. Acum oftez si privesc cu indurerare cum ochii tai ploua frumosu-ti chip pentru prostia dusmanului. Dusmanului meu. Crezi ca ceea ce faci e normal si simplu dar pentru mine e altceva. Te-am urmarit, fiecare miscare ti-o stiu, fiece lucru marunt il observ la tine. Privesc ce faci dar gandul imi sta la parul tau. Nu pot spune ca-i precum raza soarelui... Ar fi prea putin. Dar pot spune ca-i doar din fire de croit vise dulci. Cu firele parului tau mi-as croii un covor persan, orbitor de stralucitor, care sa ma duca in largul ochilor tai. Fetito, esti ceea ce caut de cand am inteles rostul cuvantului "Dragoste". Ador cand ma privesti. Poate o faci intr-un mod cat se poate de prietenesc insa ma innebuneste. Incerc sa iti ignor privirile atat de nevinovate si copilaresti. Ma omoara fiecare clipire de-a ta. Esti un scop pentru mine. Ti-as spune ca am sa astept pentru tine atat cat viata ma va sustine, dar nu pot face asta constient fiind de simplul fapt ca dusmanul a cotropit si iubitoarea-ti inima.
Stiu ca meriti mai mult. Meriti ceea ce iti doresti. Cat mi-as dori sa consum noaptea cu tine vorbind. Doar noi doi. Priviri, strangeri de mana, nimic prea complicat, simplitate maxima. M-as putea exprima stiind ca ma vei intelege. Cum sa spun ca te ador fara sa te deranjez ? Nu il cunosc, dar imi e dusman din momentul in care am inteles cu adevarat ce inima vie de dragoste porti in piept, ce sentimente comune cu ale mele simti, iubind parca in stilul meu. Il urasc, pentru simplul fapt ca a primit ceea ce poate nu merita. Anita, da-mi un pumnal, convinge-ma sa imi strapung inima indragostita de tine. Fa-ma rece, fa-ma o stanca. Doar soarele si ploaia sa ma poata atinge. Iti spun drept, mi-e greu cand te vad, cand stiu ce sentimente port cu mine, cand stiu ce ti-as putea oferi, si mai greu mi-e gandindu-ma ca toate aceste sentimente nu pot decat sa le arunc. Dar vreau sa le arunc in inima lui.
Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi..."
Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decât o papusa de cârpa si mi- ar oferi în dar o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ce gândesc, desi în definitiv as putea sa gândesc tot ce spun. As da valoare lucrurilor marunte, dar nu pentru ce valoreaza ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifica. As dormi mai putin si as încerca sa visez mai mult, de-abia acum înteleg ca pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge în timp ce altii ar sta pe loc, as ramâne treaz în timp ce toti ceilalti ar dormi. As asculta în timp ce altii ar vorbi si, doamne, cum m-as bucura de savoarea unei înghetate de ciocolata! Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farâma de viata, m-ar împinge de la spate în bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul. Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as scrie ura pe un cub de gheata si as astepta ca soarele sa-l topeasca. As picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti si o serenada de Serrat pe care as oferi-o Lunii. As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa pot simti durerea spinilor si sarutul de culoarea carnii al petalelor proaspete. Doamne, daca as putea primi o farâma de viata... N-as lasa sa treaca nici macar o zi fara sa le spun oamenilor ce iubesc, ca îi iubesc. As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai îndragostit de iubire. Barbatilor le-as dovedi cât de mult gresesc atunci când cred ca nu trebuie sa se mai îndragosteasca atunci când îmbatrânesc, fara sa stie ca ei îmbatrânesc tocmai pentru ca înceteaza a se mai îndragosti. Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi, dar l-as lasa sa învete singur a zbura. Pe cei batrâni i-as învata ca moartea nu vine o data cu vârsta, ci o data cu uitarea. În fond, si eu am învatat de la oameni atâtea lucruri...
Am învatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe vârful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre vârf. Am învatat ca ori de câte ori un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, îl tine strâns pentru totdeauna. Am învatat ca doar un om are dreptul sa se mire când vede un om cazut, dar de fapt ar trebui sa întinda mâna sa-l ajute sa se ridice. Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sa le învat de la voi, desi, realmente, multe nu îmi mai vor servi la nimic, fiindca atunci când ma vor pune la pastrare în acea cutie eu voi fi murit deja. ”
|
...comm si pe la mn:)...
...